Este ora 6. Nu imi vine sa ma dau jos din pat . Dar ceasul a sunat, a nu stiu cata oara si trebuie..trebuie...
Am in minte un singur lucru: de ce sunt aici . Asa ca fac pasii marunti si ma mobilizez pentru o noua zi. Imia runc fugitiv ochii pe ziare, nimic interesant...
Ma urc in masina si pornesc spre locul "faptei". De la volan, am timp sa privesc in jur si imi dau seama, prea tarziu ar spune unii, ca este deja toamna. Incep sa visez iar gandul ma duce acasa, la ai mei, de Craciun, cand afara este frig si inauntru miroase a cozonaci si sarmale.
Ajung dupa o ora la locul stabilit si intru in multime. Unii se uita mirati la mine, altii sunt bucurosi ca ma vad. Decid sa stau deoparte si sa urmaresc reactia oamenilor si de ce nu, a candidatului si staff-ului de campanie. Oamenii sunt asaltati de echipele de voluntari, cu pliante, informatii si materiale promotionale.
O femeie mai in varsta vine la mine si imi zice: Mama, as vrea si eu o pelerina ca vine ploaia si la camp e buna . Stau si o ascult, crezand ca ma va intreba despre ceea ce se intampla sub ochii nostri dar femeia dorea doar ... o pelerina.
Mai incolo, un grup de tineri...ma indrept spre ei si se uita mirati la mine. Nu ma incadram in peisaj. Dar am curajul sa intru in vorba cu ei si imi spun: a venit si P... ieri si ne-a dat bani.
Deci cam asa arata campania in rural.
Voi reveni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu