Acum am sa las pentru cateva clipe politica si am sa va povestesc altceva...
Acum , un an de zile nici nu acceptam ideea de a lucra in strainatate. Nu ca eram patrioata nevoie mare doar ca nu ma tenta sa plec afara sa lucrez asta in conditiile unui contract bine stabilit si legal.
Dar iata ca s/a intamplat asta....Si in aprilie, dupa ce in luna ianuarie negocierile pentru post au fost finalizate, plecand sa lucrez pe o functie de specialist in comunicare intr/o agentie la Bruxelles, am plecat. Mi/am dat demisia din Bucuresti unde lucram, mi/am facut bagajelu' si am plecat...Inca fiind in tara, nu am constientizat foarte mult ceea ce insemna asta, mai ales ca prietenii mei tot spuneau: mai tu cred ca nu realizezi ce inseamna asta, bla bla....
Si am plecat...Acomodarea nu a fost usoara, chiar a lipsit cu desavarsire, si nu pentru faptul ca nu eram o persoana sociabila, ci pentru faptul ca nu aveam nimic familiar in jurul mei iar ceea ce imi lipsea era agitatia Bucurestiului si de ce nu praful si nebunia asta din oras. Poate unii dintre voi o sa ma considere nebuna dar chiar asa...
Imediat ce am ajuns acolo, a inceput nebunia si alergatura pentru acte, proceduri, etc si mi/am dat seama ca birocratia este mult mai mare decat la noi. Basca, atunci cand auzeau ca sunt romanca era mare tragedie! Dar niciodata nu m/am ferit a spune ca sunt romanca !
Odata actele terminate, a trebuit sa ma integrez in comunitatea belgiana ca deh asta este una din conditiile unui rezident. Ceea ce a fost destul ed greu pentru ca multe lucruri care pentru ei erau normale, mie mi se pareau anormale...Si tot asa!
Comunitatea de romani in Bruxelles este destul de puternica dar asta nu a fost un fapt care sa ma determine sa raman sau sa socializez mai mult decat o faceam.....Ceeea ce imi lipsea era in tara mea!
Dupa ce am stat mai bine sa ma gandesc, am luat decizia de a ma intoarce si a imi continua aici viata pe care deja o aveam in Bucuresti si atunci mi/am dat seama ca niciun ban pe lumea asta nu merita ca sa iti sacrifici linistea sufleteasca.
In drum spre casa, in avion, stateam sa ma gandesc ce sacrificii fac romanii capsunari sau cei care pleaca pentru a lucra in strainatate pentru, practic, o farama de bani, cate trebuie sa inghita si de ce ?
Pentru ca sunt romani...
In schimb, nu ezitati a va duce la Bruxelles doar pentru a vizita este unul dintre orasele care mi/a placut si numai cand ma gandesc cat e de divers si animat....
Daca ati trait astfel de experiente, astept sa le impartasim impreuna!
Acum , un an de zile nici nu acceptam ideea de a lucra in strainatate. Nu ca eram patrioata nevoie mare doar ca nu ma tenta sa plec afara sa lucrez asta in conditiile unui contract bine stabilit si legal.
Dar iata ca s/a intamplat asta....Si in aprilie, dupa ce in luna ianuarie negocierile pentru post au fost finalizate, plecand sa lucrez pe o functie de specialist in comunicare intr/o agentie la Bruxelles, am plecat. Mi/am dat demisia din Bucuresti unde lucram, mi/am facut bagajelu' si am plecat...Inca fiind in tara, nu am constientizat foarte mult ceea ce insemna asta, mai ales ca prietenii mei tot spuneau: mai tu cred ca nu realizezi ce inseamna asta, bla bla....
Si am plecat...Acomodarea nu a fost usoara, chiar a lipsit cu desavarsire, si nu pentru faptul ca nu eram o persoana sociabila, ci pentru faptul ca nu aveam nimic familiar in jurul mei iar ceea ce imi lipsea era agitatia Bucurestiului si de ce nu praful si nebunia asta din oras. Poate unii dintre voi o sa ma considere nebuna dar chiar asa...
Imediat ce am ajuns acolo, a inceput nebunia si alergatura pentru acte, proceduri, etc si mi/am dat seama ca birocratia este mult mai mare decat la noi. Basca, atunci cand auzeau ca sunt romanca era mare tragedie! Dar niciodata nu m/am ferit a spune ca sunt romanca !
Odata actele terminate, a trebuit sa ma integrez in comunitatea belgiana ca deh asta este una din conditiile unui rezident. Ceea ce a fost destul ed greu pentru ca multe lucruri care pentru ei erau normale, mie mi se pareau anormale...Si tot asa!
Comunitatea de romani in Bruxelles este destul de puternica dar asta nu a fost un fapt care sa ma determine sa raman sau sa socializez mai mult decat o faceam.....Ceeea ce imi lipsea era in tara mea!
Dupa ce am stat mai bine sa ma gandesc, am luat decizia de a ma intoarce si a imi continua aici viata pe care deja o aveam in Bucuresti si atunci mi/am dat seama ca niciun ban pe lumea asta nu merita ca sa iti sacrifici linistea sufleteasca.
In drum spre casa, in avion, stateam sa ma gandesc ce sacrificii fac romanii capsunari sau cei care pleaca pentru a lucra in strainatate pentru, practic, o farama de bani, cate trebuie sa inghita si de ce ?
Pentru ca sunt romani...
In schimb, nu ezitati a va duce la Bruxelles doar pentru a vizita este unul dintre orasele care mi/a placut si numai cand ma gandesc cat e de divers si animat....
Daca ati trait astfel de experiente, astept sa le impartasim impreuna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu